marți, 13 martie 2012

Pneumoalergenii (alergenii inhalatori)

Pneumoalergenii sunt alergenii care patrund in organism pe cale inhalatorie, adica pe la nivelul cailor respiratorii si reprezinta cea mai comuna cauza de alergie, fiind cel mai greu de evitat. 
  • Polenul de pomi, iarba si alte plante: Alergia la polen, numita si “Febra fanului” este o alergie sezoniera si se poate manifesta ca rinita alergica, conjunctivita alergica, rinoconjunctivita alergica sau astm alergic. Sezoanele polenice incep primavara devreme (polenul de arbori si arbusti timpurii), de la sfarsitul primaverii pana la mijlocul verii (polenul de graminee) sau de vara tarziu pana toamna (polenul de buruieni). Polenurile sunt eliberate dimineata devreme, iar dupa amiaza concentratia polenurilor atinge niveluri maxime care scad odata cu depunerea lor la inceputul serii. 
Sezoanele polenice în Romania sunt:
  • februarie - mai: sezonul polenului de arbori si arbusti timpurii, in special din familia Betulaceae (alun, arin, mesteacan);
  • mai - iulie: sezonul polenului de graminee salbatice (firuta, timoftica, paius rosu, golomat, vitelar, ovascior, iarba de gazon, iarba campului etc.) si al polenului gramineelor de cultura (secara, ovaz, orz, grau);
  • iulie - septembrie: sezonul polenului de buruieni (ambrozie, macriş marunt, patlagina ingusta, urzica mare si in special pelinarita sau pelinul negru).
Polenul implicat frecvent in patologia alergica este produs de plante anemophile, are greutate mica si este transportat de curentii de aer pe distante foarte mari.  Alergiile la acest tip de polen apar cel mai adesea primavara si sunt cele mai frecvente. Particulele de polen sunt oprite de mucoasa nazala umeda, de faringe, laringe si trahee, producand simptome ca: stranut, rinoree, prurit nazal, prurit ocular, lacrimare, etc.
 Polenul produs de plante entomophile, are greutate mai mare si necesita ajutorul insectelor pentru a putea fi transportat, acesta fiind mai putin implicat in etiologia alergiei.
  • Epitelii de animale (pisica, caine, soarece, pasari, etc): In general alergenii sunt reprezentati de proteine care se gasesc in saliva, urina, pe pielea si in blana animalelor. De exemplu alergia la pisica este o reactie alergica la glicoproteina Fel d1 secretată de glandele sebacee ale pisicii, dar poate fi gasita si in saliva si pe blana pisicii. Reactia alergica se poate caracteriza prin tuse, wheezing, congestie nazala, rash, lacrimare, stranut, constrictie toracica, etc. Alergenii de dimensiuni mici persista in mediu mult timp dupa ce animalul a fost indepartat (saptamani – luni). La caine alergenul principal este proteina Can f 1, care se gaseste in blana, saliva, pe pielea si in urina cainelui.

  • Acarienii din praful de casa: Alergia la acarieni este considerata cea mai comuna cauza de astm si simptomatologie alergica din lume. Exista 2 specii de acarieni: dermatophagoides pteronissinus si farinae. Acarienii pot trai de obicei in orice mediu, cu exceptia zonelor de inalta altitudine unde nu se pot inmulti. O conditie favorizanta cresterii este umiditatea. Ii putem gasi in saltele, covoare, biblioteci, paturi, draperii, etc. Una dintre cele mai importante proteine responsabile de reactia alergica este Der P1, o proteaza digestiva care se gaseste in excrementele acarianului. Chitina acarianului este de asemenea o componenta alergica.

  • Gandacii de bucatarie: Reactia alergica la aceste insecte este data de excrementele, saliva si componente ale corpului acestora. De asemenea astmul la copii poate fi indus prin expunerea la alergenii gandacilor de bucatarie.

  • Mucegaiuri: Mucegaiul este un organism care se gaseste atat in afara cat si in interiorul locuintei, se hraneste cu materie animala si vegetala si anume lemn, hartie, alimente, pamantul din ghivece, etc. Mucegaiul creste rapid în spatiile umede si intunecoase, pivnite, subsoluri, bai. Reactia alergica apare la contactul cu sporii din aer si se caracterizeaza prin wheezing, congestie nazala, rinoree, rash, prurit ocular si lacrimare, etc.
Mucegaiurile care produc alergii elibereaza doua tipuri de spori:
-     spori uscati: care sunt eliberati ziua, cand vremea este uscata si cu vant;
-  spori umezi: care sunt eliberati predominent noaptea, pe vreme cu umiditate crescuta, ceata sau roua.
Mucegaiurile pot cauza o reactie imuna severa ca rezultat al colonizarii in plamani si sinusuri. Ele sunt binecunoscute ca si cauzatoare de boli alergice si astm alergic.
Exista mii de tipuri de mucegaiuri dar doar cateva dintre acestea sunt mai frecvent intalnite si sunt introduse in testarea alergica:
-     alternaria = un mucegai gasit in afara locuintei care se asociaza cu astmul sever;
-     cladosporium = cel mai comun mucegai din afara locuintei;
-     aspergillus = mucegai gasit atat in afara cat si in interiorul locuintei asociat cu aspergiloza alergica bronhopulmonara;
-     penicilinum = un mucegai comun in interiorul locuintei, produce alergie care nu se asociaza cu alergia la antibioticul penicilina;
-     helminthosporum = este mai frecvent in zonele foarte calduroase;
-     epicoccum = gasit pe suprafetele cultivate si pajisti;
-     fusarium = gasit pe plantele aflate in putrefactie;
-     aureobasidium = comun in afara locuintei, pe hartii, cherestea si suprafetele vopsite;
-     phoma = se gaseste in afara locuintei in special in perioadele cu umiditate crescuta;
-     rhizopus si mucor = se gasesc in interiorul locuintelor parasite si aflate in paragina;


-     candida albicans.

Despre celule stem mezenchimale

O categorie de celulele stem adulte este reprezentata de catre celulele stem mezenchimale.
Celule stem mezenchimale se gasesc intr-un numar deosebit de mare in maduva osoasa  si in regiunea Wharton’s Jelly a cordonului ombilical. (Wharton’s Jelly  sau “gelatina Wharton” este un tesut conjuctiv mucoid care constitue matricea extracelulara a cordonului ombilical  si  inglobeaza vasele de sange,  protejandu-le)
Celule stem mezenchimale reprezinta sursa dezvoltarii diferitelor structuri tisulare (ex tesutul nervos, tesutul cardiac, tesutul muscular, tesutul osos etc.).
Ca si celulele stem hematopoietice, celulele stem mezenchimale  sunt definite prin 3 caracteristici fundamentale:
  • grad redus de specializare
  • capacitate crescuta de autoreplicare (multiplicare)
  • capacitatea de a se diferentia, dand nastere unor celule adulte capabile sa indeplineasca anumite functii in organism.
Celulele stem mezenchimale din cordonul ombilical:
  • au antigenitatea redusa(capacitatea de a declansa un raspuns imun) - fiind foarte bine tolerate din punct de vedere imunologic in contextul unui transplant
  • sunt usor de prelevat in numar ridicat, celulele stem mezenchimale putand fi izolate dintr-o  sectiune  a cordonului ombilical colectate la nastere.
  • pot fi disponibile imediat ce sunt solicitate de clinici  autorizate in terapii cu astfel de celule
  • au compatibilitate inalta
  • prezinta capacitatea de multiplicare crescuta - fiind cunoscut faptul conform caruia capacitatea de multiplicare si diferentiere celulara scade odata cu cresterea varstei donorului
Numarul celulelor stem mezenchimale in maduva osoasa scade de la o celula stem mezenchimala/10.000 celule mononucleate la nou nascuti la 1/100.000 la adolescenti, ajungand in final la 1/1.000.000 la adulti.
In plus, la adulti, numarul celulelor stem mezenchimale  este de 1000-5000  celule stem  /cm³  de sange de cordon ombilical si de 10.000 – 15.000 / cm de tesut de cordon ombilical .
Datorita inaltei lor plasticitati, celulele stem mezenchimale  se pot diferentia in celule osoase, cartilaginoase, nervoase, adipoase, miocardice, hepatice si tegumentare  reprezentand o adevarata perspectiva a  medicinei regenerative, cu potentiala utilitate pentru regenerarea tesuturilor si organelor.
Studiile clinice au demonstrat ca prin actiunea lor imunomodulatoare si imunosupresoare, co-transplantul celulelor stem mezenchimale cu celulele stem hematopoietice reduce probabilitatea de respingere  datorita compatibilitatii imperfecte a celulelor stem hematopoietice in transplantul alogenic.
Celulele stem mezenchimale  vor fi extrem de utile in tratamentul bolilor autoimune si inflamatorii, precum  artrita reumatoida si boala Chron datorita potentialului lor imunomodulator.
Cercetari recente in domeniul ingineriei tisulare au demonstrat posibilitatea obtinerii de valve si capilare artificiale.
De asemenea, tot in studii clinice, celulele stem mezenchimale sunt folosite ca vehicule de transport  pentru medicamente antitumorale, in cadrul terapiei genice derulate in scopul tratarii tumorilor greu accesibile.

ENDOMETRIOZA SI INFERTILITATEA

ENDOMETRIOZA SI INFERTILITATEA
Endometrioza este o afectiune care evolueaza in limite benigne,afecteaza toate categoriile de varsta. Legatura  intre infertilitate si endometrioza este una multicauzala,Exista  multi factori care scad posibilitatile de contraceptie in endometrioza.In endometrioza de gradul 3-4 cauzezele infertilitatii sunt palpabile si usor de intuit,chisturile endometriozice si aderentele pelviperitoneale influenteaza anatomic si mecanic ovulatia,transportul spermatozoizilor, ovulului si embrionului.
In endometrioza usoara ,mecanismul infertilitatii este mai putin inteles si mult mai complex.
In endometrioza mediul intraperitoneal afecteaza conceptia prin diverse mecanisme.Lichidul intraperitoneal al femeilor cu endometrioza contine o serie  de substante biochimice care pot afecta fertilitatea,  Aceste substante produse de celulele endometriozice sau celulele sistemului imun includ prostaglandinele cu proprietati contractile asupra musculaturii netede,diverse citochine(interleuchina-1, 8, factor de necroza  tumorala , factori de crestere, autoanticorpi, macrofage si radicali liberi de oxigen.Aceste substante suprima ovulatia prin inducerea sindromului de folicul luteinizant nerupt  timpuriu,  impiedica captarea  ovocitului de fimbriile tubare,interfera cu capacitatea de productie hormonala a corpului galben, au efect toxic asupra embrionului, reduce receptivitatea endometriala si au efect direct antiimplantare.
Etiopatogenia endometriozei este complexă şi încă incomplet cunoscută, printre teoriile enunţate de-a lungul timpului pentru a explica apariţia ei numărându-se:
- teoria refluxului tubar, atribuie apariţia bolii implantelor de mucoasă de tip Müllerian de la nivelul uterului şi trompelor, antrenate spre cavitatea peritoneală de către refluxul retrograd produs cu ocazia menstrei. Aceste implante se comportă sub influenţa hormonilor sexuali feminini ca şi mucoasa normal plasată. Totuşi teoria nu poate explica decât anumite forme de endometrioză - cea peritoneală, ovariană.
- teoria diseminării limfatice şi venoase  implică diseminarea implantelor endometriale pe căile limfatice şi venoase. Cu toată afectarea endometriozică a unor noduli limfatici, metastazarea limfatică pare destul de puţin probabilă. Cea venoasă însă poate să explice apariţia endometriozei extraperitoneale, la nivelul pleurei, plămânilor, etc;
       - teoria implantării directe se bazează pe capacitatea endometrului descumat de a îşi păstra potenţialul de creştere şi explică apariţia focarelor de endometrioză la nivelul cicatricelor, în grosimea peretelui abdominal sau vaginal.
- teoria metaplaziei celomice porneşte de la originea embrionară comună, în epiteliul celomic a peritoneului, a epiteliului care tapetează trompele şi endometru. Se presupune că remanenţa insulelor de epiteliu celomic, după perioada embrionară, insule care îşi păstrează intact potenţialul de a evolua diferenţiat spre unul din cele trei epitelii enumerate, ar fi la originea majorităţii formelor de endometrioză cunoscute. Factorii responsabili de declanşarea acestui proces ar putea fi chimici, inflamatori, hormonali.
O teorie mai nouă susţine că nici unul dintre factorii etiopatogenici nu se exclud unul pe altul, putând colabora în producerea bolii. Aceeaşi teorie susţine implicarea cu mare probabilitate a factorilor imunologici. Bogăţia de celule macrofage şi limfocitare din lichidul peritoneal ar stimula şi întreţine dezvoltarea endometrului ectopic precum şi formarea de aderenţe prin intermediul fibronectinei secretate. 
Tratamentul endometriozei

Tratamentul poate fi medical, chirurgical sau o combinatie a celor doua.
Alegerea tratamentului depinde de simptomele pacientei, cat de extinsa este endometrioza, tipul, varsta pacientei si durata infertilitatii. Terapia hormonala este eficienta in reducerea sau eliminarea simptomelor endometriozei, Tratamentul hormonal consta in blocarea functionarii ovarului (este intrerupt ciclul menstrual), ceea ce poate stopa evolutia endometriozei. Medicamentele indicate sunt progestative, pilule contraceptive luate fara pauza sau alte medicamente care induc o «menopauza artificiala».
Tratamentul chirurgical este in principal indicat pentru stabilirea diagnosticului de  endometrioza dar si pentru pacientele care isi doresc o sarcina,  prin indepartarea implantelor endometriozice pot creste sansele de succes. Tratamentul chirurgical este indicat si pacientelor care se confrunta cu dureri severe provocate de endometrioza
Chirurgia conservatoare indeparteaza cresterile endometriale, tesuturile cicatriciale si aderentele fara a indeparta organele reproductive. Aceasta interventie se poate realiza prin laparoscopie sau prin operatie traditionala abdominala, in cazurile grave. In cadrul chirurgiei laparoscopice, se foloseste laparoscopul ,un tub subtire  prevazut cu laser si cu un cauter este introdus printr-o mica incizie facuta sub ombilic. –acest  instrument  distruge tesuturile prin ardere
În diagnosticul endometriozei laparoscopia este considerată un element cheie. 
Strategia chirurgicala a cunoscut o adevarata revolutie in ultimii ani, odata cu raspandirea laparoscopiei care permite o mai buna identificare si disectie a leziunilor de endometrioza.Laparoscopia este efectuata in scop terapeutic si diagnostic