ENDOMETRIOZA SI INFERTILITATEA

ENDOMETRIOZA SI INFERTILITATEA

Endometrioza este o afectiune care evolueaza in limite benigne,afecteaza toate categoriile de varsta. Legatura  intre infertilitate si endometrioza este una multicauzala,Exista  multi factori care scad posibilitatile de contraceptie in endometrioza.In endometrioza de gradul 3-4 cauzezele infertilitatii sunt palpabile si usor de intuit,chisturile endometriozice si aderentele pelviperitoneale influenteaza anatomic si mecanic ovulatia,transportul spermatozoizilor, ovulului si embrionului.

In endometrioza usoara ,mecanismul infertilitatii este mai putin inteles si mult mai complex.

In endometrioza mediul intraperitoneal afecteaza conceptia prin diverse mecanisme.Lichidul intraperitoneal al femeilor cu endometrioza contine o serie  de substante biochimice care pot afecta fertilitatea,  Aceste substante produse de celulele endometriozice sau celulele sistemului imun includ prostaglandinele cu proprietati contractile asupra musculaturii netede,diverse citochine(interleuchina-1, 8, factor de necroza  tumorala , factori de crestere, autoanticorpi, macrofage si radicali liberi de oxigen.Aceste substante suprima ovulatia prin inducerea sindromului de folicul luteinizant nerupt  timpuriu,  impiedica captarea  ovocitului de fimbriile tubare,interfera cu capacitatea de productie hormonala a corpului galben, au efect toxic asupra embrionului, reduce receptivitatea endometriala si au efect direct antiimplantare.

Etiopatogenia endometriozei este complexă şi încă incomplet cunoscută, printre teoriile enunţate de-a lungul timpului pentru a explica apariţia ei numărându-se:

- teoria refluxului tubar, atribuie apariţia bolii implantelor de mucoasă de tip Müllerian de la nivelul uterului şi trompelor, antrenate spre cavitatea peritoneală de către refluxul retrograd produs cu ocazia menstrei. Aceste implante se comportă sub influenţa hormonilor sexuali feminini ca şi mucoasa normal plasată. Totuşi teoria nu poate explica decât anumite forme de endometrioză - cea peritoneală, ovariană.

- teoria diseminării limfatice şi venoase  implică diseminarea implantelor endometriale pe căile limfatice şi venoase. Cu toată afectarea endometriozică a unor noduli limfatici, metastazarea limfatică pare destul de puţin probabilă. Cea venoasă însă poate să explice apariţia endometriozei extraperitoneale, la nivelul pleurei, plămânilor, etc;

       - teoria implantării directe se bazează pe capacitatea endometrului descumat de a îşi păstra potenţialul de creştere şi explică apariţia focarelor de endometrioză la nivelul cicatricelor, în grosimea peretelui abdominal sau vaginal.

- teoria metaplaziei celomice porneşte de la originea embrionară comună, în epiteliul celomic a peritoneului, a epiteliului care tapetează trompele şi endometru. Se presupune că remanenţa insulelor de epiteliu celomic, după perioada embrionară, insule care îşi păstrează intact potenţialul de a evolua diferenţiat spre unul din cele trei epitelii enumerate, ar fi la originea majorităţii formelor de endometrioză cunoscute. Factorii responsabili de declanşarea acestui proces ar putea fi chimici, inflamatori, hormonali.

O teorie mai nouă susţine că nici unul dintre factorii etiopatogenici nu se exclud unul pe altul, putând colabora în producerea bolii. Aceeaşi teorie susţine implicarea cu mare probabilitate a factorilor imunologici. Bogăţia de celule macrofage şi limfocitare din lichidul peritoneal ar stimula şi întreţine dezvoltarea endometrului ectopic precum şi formarea de aderenţe prin intermediul fibronectinei secretate. 

Tratamentul endometriozei

Tratamentul poate fi medical, chirurgical sau o combinatie a celor doua.

Alegerea tratamentului depinde de simptomele pacientei, cat de extinsa este endometrioza, tipul, varsta pacientei si durata infertilitatii. Terapia hormonala este eficienta in reducerea sau eliminarea simptomelor endometriozei, Tratamentul hormonal consta in blocarea functionarii ovarului (este intrerupt ciclul menstrual), ceea ce poate stopa evolutia endometriozei. Medicamentele indicate sunt progestative, pilule contraceptive luate fara pauza sau alte medicamente care induc o «menopauza artificiala».

Tratamentul chirurgical este in principal indicat pentru stabilirea diagnosticului de  endometrioza dar si pentru pacientele care isi doresc o sarcina,  prin indepartarea implantelor endometriozice pot creste sansele de succes. Tratamentul chirurgical este indicat si pacientelor care se confrunta cu dureri severe provocate de endometrioza

Chirurgia conservatoare indeparteaza cresterile endometriale, tesuturile cicatriciale si aderentele fara a indeparta organele reproductive. Aceasta interventie se poate realiza prin laparoscopie sau prin operatie traditionala abdominala, in cazurile grave. In cadrul chirurgiei laparoscopice, se foloseste laparoscopul ,un tub subtire  prevazut cu laser si cu un cauter este introdus printr-o mica incizie facuta sub ombilic. –acest  instrument  distruge tesuturile prin ardere

În diagnosticul endometriozei laparoscopia este considerată un element cheie. 

Strategia chirurgicala a cunoscut o adevarata revolutie in ultimii ani, odata cu raspandirea laparoscopiei care permite o mai buna identificare si disectie a leziunilor de endometrioza.Laparoscopia este efectuata in scop terapeutic si diagnostic